Biserica

Biserica de lemn ,,Sfântul Neculai’’ sat Pârvești

PÂRVEȘT I– sat situat pe Valea Albiei , la circa 5 km de Costești spre Sud Vest , este așezat
într-o vale pitorească înconjurat aproape din toate părțile de păduri. În acest sat este una din cele mai vechi mânăstiri .

Biserica de lemn „Sf. Nicolae” a Mănăstirii Pârveşti, sat Pârveşti, comuna Costeşti, jud. Vaslui – Schitul Pârveşti – întemeiat la 1666 de vornicul de poartă ,Apostol Talpeş şi nepoţii săi, Ioan şi Simion Popescu, postelnici de Bilahoi – După unele cercetări se crede că prima biserica din lemn, denumita Crucea sau Cruceanu, a fost adusa aici din Dărăști . După 150 de ani, biserica ridicata in 1666 degradându-se, s-a dărâmat și în 1816 s-a început construcția unei noi biserici care a fost sfințită în anul 1820. Ctitorii actualei biserici, construita în 1816, sunt urmașii familiilor Nicolae Talpeș și Nicodim Popescu (serdarul Gh. Gociu și Ioan Nedelcu). Schitul a dăinuit până în 1864, când și-a
încetat activitatea și biserica a devenit biserica de mir , , reclădită între anii 1816-1820 de către monahul Nicodim Popescu, urmaş al ctitorilor, împreună cu serdarul Gh. Gociu şi Ioan Nedelcu. Aşezământul cuprindea biserica, chiliile şi „alte acareturi”, necesare desfăşurării activităţii monahale, fiind deservit de 80 de călugări. Iniţial, a fost închinat Episcopiei Romanului, iar în 1852 a devenit metoh al Episcopiei Huşilor, ca urmare a înglobării ţinutului Tutovei la această eparhie.

A fost condus şi întreţinut de ctitori şi urmaşii săi până în anul 1856, când Episcopia Huşilor a impus un nacealnic , străin. Ca urmare a disensiunilor ivite, starea economică a schitului a decăzut. În 1859, aici vieţuiau numai 24 de călugări. La acea dată, în chilii funcţiona o şcoală, care şi-a încetat activitatea odată cu schitul, după secularizarea averilor mănăstireşti din 1863. Biserica a devenit de mir, filială a parohiei Puntișeni.  Arhitectură populară de lemn este unică prin sistemul de boltire ,tehnica construcţiei şi armonia volumelor fiind nemaiîntâlnite prin zonă . De plan triconc [8] , cu absida altarului poligonală decroşată, intrare vest şi trei turle. Pridvorul, iniţial deschis, are o balustradă de lemn cu baluştri crestaţi, încastraţi în fruntar Este construită din bârne de stejar, prinse în cheutoare dreaptă , pe temelie de piatră de râu şi tălpoaie de lemn. Acoperişul în patru ape este învelit cu şindrilă . Faţadele din bârne , cioplite cu barda şi fasonate, sunt decorate cu o friză de denticule sub cornişă [15] . Ferestrele rectangulare sunt subliniate de ancadramente simple. Paramentul interior este din bârne. Turlele octogonale de pe pronaos, naos şi altar sunt realizate din blăni de stejar, îmbinate armonios şi unitar cu semicalotele de pe absidele laterale. Uşa masivă de stejar de la intrarea în pronaos are feroneria lucrată în atelier meşteşugăresc local. Lăcaşul păstrează icoane şi mobilier de epocă din lemn de tei, sculptat şi pictat în tehnica ulei (catapeteasma , iconostasele icoanelor împărăteşti, amvonul , scaunul arhieresc , policandru ).

Biserica este construita la poalele a doua dealuri ca într-o albie – așa este și numită de localnici, „Albia“. Din anul 1977 a devenit filiala Parohiei Puntișeni, Preot paroh fiind Ieromonahul Dumitru (Diomid) V.Ștefan.

Mânăstirea s-a reînființat în anul 1993 când a fost reactivată cu statutul de mănăstire de maici. Cu destule greutăți privind materialele de construcție și finanțele, mica obște a reușit să ridice doua clădiri pentru chilii, stăreție, trapeză și bucătărie în ultima vreme fiind îmbunătățit drumul de acces. Prima clădire ridicată este din chirpici, acoperita cu țiglă.
Clădirea a doua, o construcție mai mare din zid, acoperită tot cu țiglă, este așezată în linie cu prima construcție. În aceasta se afla trapeza, bucătăria si paraclisul  în care se slujește iarna. Cele trei turle octogonale sunt pe pronaos , naos şi altar.

Altarul este luminat de o fereastra la est. Catapeteasma, din lemn de tei sculptat, este înălțată până la boltă. Naosul spațios, luminat de câte o fereastră la nord și sud este delimitat de pronaos printr-un perete din lemn. Pronaosul, puțin spațios este luminat de câte o fereastră la sud și nord. Intrarea în pronaos se face printr-o ușa masiva din stejar, care nu este sculptata. Ferestrele sunt din lemn, simple cu grilaj metalic în interior.
Pridvorul a fost inițial deschis, susținut de doi stâlpi de lemn în fată. Mai târziu a fost închis cu geamuri. Intrarea în pridvor se face prin vest, printr-o ușă de lemn simpla. Biserica nu este tencuita. Pardoseala este din dulapi de stejar iar acoperișul este cu draniță (șindrilă). Turlele au acoperișul din tablă așezată în solzi. În biserica de la Pârvești sunt adăpostite odoare valoroase: cutii de argint cu părticele din moaștele “Sfintei Mina”, vesmânt al Sf. Ioan Gura de Aur, policandru de lemn al vechii biserici. Slujitori al acestei mânăstiri sunt : preot Zătângă Vasile și stareța Bălău Frăsina împreună cu alte 10 măicuțe .

 

Turn Clopotniță Mânăstirea ,,Sfântul Neculai’’ sat Pârvești

Clopotnița datează din 1816-1820, fiind refăcuta din alta mai veche. În prezent este amplasată între cele două clădiri (chilii ,stăreția , trapeză și bucătărie) ridicate după 1993. Clopotnița si clădirile sunt construite la 50 m vest de biserica. Aici se adăpostesc două clopote. Este construită la iniţiativa lui Nicodim Popescu, monah, Gh. Gociu, serdar, şi Ioan Nedelcu, în partea de vest a incintei.

Turn de plan pătrat cu 2 niveluri delimitate printr-o cornişă amplă şi cu acoperiş piramidal.
Construit din bârne de stejar, încheiate în cheutoare dreaptă, pe soclu [28] de piatră. Are scară interioară de lemn şi învelitori din şindrilă. Exemplar unic în eparhia Huşilor prin structură şi decor.
Adăposteşte două clopote de bronz datate: 1819, 1827.

 Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului ’’ sat Chițcani

Satul Chițcani este situate la 7 km. de Costesti , Prin centrul satului trece pârâul Nogea. Satul este destul de vechi , atestarea lui documentară începând în vremea lui Petru Rareș la 1529 când acest domn întărește lui Toader Jora (staroste de Tecuci ),dreptul de stăpânire asupra satelor Brumărești , Piscani și Puntișeni . Din acest document ar reeși că numele satului s-ar trage de la Radu Piscul –stolnicul . Cu timpul denumirea de Piscani s-a transformat în terminologia local moldovenească în Chițcani.

Din istoricul bisericii din satul Chițcani , parohia Puntișeni , Comuna Costești , Județul
Vaslui, Protopopiatul Vaslui , Episcopia Hușilor aflăm că satul Chițcani este situat în partea de sud- vest a orașului Vaslui , la o distanță de aproximativ 30 Km. Se pare că acest sat este o așezare veche la început răzășească , iar mai târziu locuită de țăranii clăcași [29] de pe moșiile boierești .Satul este așezat pe pantele line a două dealuri numite de locuitori Delul Morii , în amintirea unei vechi mori de vânt ce a funcționat cândva aici , și Forosel denumire care nu știm de unde vine . Prin mijlocul satului trece un pârâu care se numește Buga , ce izvorăște din imediata apropiere a bisericii din satul Puntișeni , și se varsă în râul Bârlad , lângă localitatea Sârbi , situate la peste 5 Km. de sat .

Biserica din satul Chițcani cu Hramul ,, Adormirea Maicii Domnului’’ este construită în anul 1817 , din cărămidă , pe temelie de piatră și acoperită cu tablă galvanizată .Acest acoperiș s-a degradat în timp și a fost refăcut în anul 1936 , când tabla a fost schimbată , efectuânde-se tot odată și reparații la pereții exteriori .Actuala biserică s-a construit pe locul altei biserici , mai mici , din lemn , care datează din sec. al XIV-lea , și al cărui ctitori nu se cunosc. Bisericuța din lemn a fost strămutată în 1817 în satul Rădești , unde a servit ca biserică parohială până în anul 1935 , când aici s-a construit actuala biserică
Din istoricul vechi al bisericii aflăm că aceasta s-a ridicat cu cheltuiala Doamnei Casandra Negel , sora vrednicului de pomenire , Mitropolitul Moldovei Veniamin Costache (1803-1808; 1812-1821; 1842-1846). Tot ea a purtat la început , și grija clerului [30] slujitor , în număr de 7 membri , ce săvârșeau zilnic sfânta leturghie. Construcția bisericii respectă stilul bizantin , în formă de cruce , având atât interiorul , cât și exteriorul , tencuit iar deasupra are un singur turn clopotniță
La intrarea în biserică , are o ușă din lemn masiv , ferecată cu fier , precum și un sistem de
blocare cere iese dintr-o nișă [31] , trece de-a latul ușii și intră în altă nișă, astfel blocată din interior , biserica prezenta în caz de pericol un loc sigur .Oamenii mai bătâni vorbesc din cele auzite de la stăbunicii lor despre faptul că Doamna Casandra Negel ar fi avut curtea chiar lângă biserică , dar pe teama deselor năvăliri din acele vremuri tulburi , a pus să se construiască un tunel prin care venea la biserică . Urmele acestui tunel nu s-au găsit , însă pe dealul de lângă sat ploile au scos la iveală numeroase fragmente de conducte din ceramică folosite la aducțiunea cu apă , fie la biserică fie la curtea boierească .
Cum nu sau făcut cercetări amănunțite pentru că biserica este monument istoric , nu vom ști niciodată dacă afirmațiile enoriașilor sunt sau nu adevărate . Catapeteasma este din lemn de tei nefasonat , iar pictorul acesteia nu se cunoaște , fondul picturii este roșu cu negru .

Ca obiecte de valoare menționăm icoanele vechi ce datează din 1853 , una ce înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul , (ulei pe lemn ), ieșind în evidență prin faptul că până în anul 2005 , a fost îmbrăcată în argint suflat cu aur cu o greutate de circa 4 Kg. Această icoană a fost donată de un credincios pe nume Botezatu , după cum arată inscripția în limba slavonă din partea de jos a icoanei . În prezent icoana există în biserică , dar fără îmbrăcămintea de argint care a dispărut . Pe lângă această icoană , la tetrapodul [32] din stânga bisericii , deasupra icoanei despre care am amintit mai sus , sunt trei candele din argint. Două cu o greutate de circa 390 gr., iar una cu o greutate de circa 700 gr. , toate având pe ele inscripția : ,, Sunt făcute de serdarul Teodor Tlahadi -1854” . Din documentele existente în arhiva parohiei am aflat că a existat și o cutioară în care se păstrau părticele din Moaștele Sfântului Mare Mucenic Mina a cărui icoană se află în biserică alături
de cea praznicală a ,,Adormirii Maicii Domnului “ și pe care îl considerăm , alături de Sfânta
Fecioară Maria, ocrotitor al acestui sfânt lăcaș . Astăzi nu mai există această cutioară , dar în anul 2006 Doamna Valeria Vasiliu , nepoata Preotului Theodorescu Gheorghe , slujitor al acestui sfânt lăcaș în perioada de după al II-lea război mondial , a dăruit bisericii o cruce-relicvar [33] foarte veche , care conțínea o părticică din sfintele moaște .Este posibil ca acestea să fie cele amintite într-un inventar mai vechi al bisericii și despre
care am pomenit . Crucea de pe turlă pare să fie din bronz , cu două inele de prindere în partea de sus și cea de jos . Deși nu se vede bine , pe o parte este reprezentat Mântuitorul Iisus Hristos Răstignit , iar pe cealaltă parte, se pare că este reprezentat Botezul Domnului . Pe ambele fețe există câte o inscripție dar care nu poate fi descifrată. Tot aici se pare că a fost o sfântă evanghelie veche ferecată în argint despre care pomenesc
adesea oamenii din sat și care astăzi nu se știe unde este . După cutremurul din 1940 biserica a avut nevoie de reparații serioase care s-au dărâmat însă în 1956 a fost consolidată și tencuită din nou . După spusele enoriașilor mai bătrâni din sat, mai
târziu tabla de pe acoperiș s-a degradat și a fost schimbată . Cutremurele mai recente , în special cel din 1977, a creat fisuri adânci în structura bisericii ,
aceasta necesitând reparații grabnice . În anul 2007 prin contribuția unor enoriași cu dragoste de hristos și biserică , s-a schimbat tabla de pe acoperișul pridvorului , deoarece se spărsese și ploua în interior , fapt care a afectat podeaua din scândură , și s-a construit un gard nou din scândură și sârmă plasă de jur împrejurul bisericii și a cimitirului , iar în 2009 , o parte din gard , precum și porțile s-au făcut din beton și fier forjat .

În interior biserica a fost împodobită cu icoane și alte obiecte de cult , toate prin contribuția enoriașilor și a fiilor satului . Locuitorii satului sunt români de religie ortodoxă și numără 100 de familii plătitoare de cult , cu 750 de suflete , precum și 20 de familii de sectanți ,, Creștini după evanghelie , cu circa 40 de suflete Aceștia având casă proprie de adunare pentru toată comuna Costești . În sat există o școală și o grădiniță , ambele frecventate de un număr suficient de copii , satul fiind construit din mulți tineri .
Ocupația de bază a locuitorilor este agricultura , pe propriile terenuri și doar o mică parte
lucrează în diferite domenii , în orașele Bârlad , Vaslui , Galați, etc. . Drumurile au fost reabilitate în cursul anilor 2007-2009 , și de atunci sunt refăcute cu piatră în fiecare toamnă .În sat a existat și o casă parohială , dar care a fost dărâmată din motive necunoscute prin 1960 .
Ordinea preoților care au slujit în decursul timpului , la această sfântă biserică este următoarea:
-PR.PANAINTE CORCIOVĂ
-PR. GHEORGHE TEODORESCU
-PR.PETRE MĂRCUȘANU
-PR.ȘTEFAN ATANASIU
-PR.DUMITRU NESTOR
-PR.ALEXANDRU ȚURCANU
-PR.ILIE SULĂ
-PR.ȘTEFAN DAMIAN
-PR.MATACHE IONESCU
-PR. IOAN DREXLER
-PR. PETRE ROȘU
-PR.IEROM.DUMITRU(DIOMID) V. ȘTEFAN
-PR. ȘTEFĂNACHE IOAN ȘI ACTUALMENTE, –
DIN DATA DE 14 AUGUST 2005:-PR. VALERIU ESCU
Cântăreții mai cunoscuți , pomeniți în istoricul vechi sunt :
-ROIU M. TEODOR
-MOROȘANU GHEORGHE
-GHEȚIU IOAN
-CORCIOVĂ (BURDUJANU) GHEORGHE DIN SATUL BUDA.

Astăzi activează ca și cântăreț :
-NICOLAE ȚIPLEA DIN SATUL RĂDEȘTI.
-POIANĂ CRISTINEL DIN SATUL BOGDĂNEȘTI.

Comments are closed.